Invitatie - Ianuarie 2014

  • Edit

    Stimați colegi,

    Vă invităm să participați la sesiunea din Ianuarie 2014 a Cercului de Psihopatologie, organizat de INSTITUTUL MARA în colaborare cu Clinica de Psihiatrie Eduard Pamfil din Timisoara şi Asociația Psihiatrică din Timișoara.
    În aceasta sesiune, va fi susținută urmatoarea prelegere:

    Prolegomena la specificul clinicii psihanalitice


susținută de prof. univ. dr. Virgil Ciomos, membru al Forumului Câmpului Lacanian Paris, profesor de filosofie la Universitatea "Babeș - Bolyai" din Cluj-Napoca.

    Abordarea va fi din perspectiva psihanalizei lacaniene. Veți găsi atașat acestui mesaj un argument preliminar. Manifestarea va avea loc vineri, 31 ianuarie 2014, ora 19.00, la Centrul MARA din Timișoara, str. Remus, nr. 15. Intrarea este liberă.


Lucian Ile
Prof. Dr. Mircea Lăzărescu


ARGUMENT 


 

Prolegomena la specificul clinicii psihanalitice  

                                                                           Virgil Ciomos              

                                          membru al Forumului Câmpului Lacanian, Paris      
prof. Filosofie, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj      

           Formulată iniţial şi vehiculată apoi – ca orice nouă creaţie a spiritului – într-un limbaj anume, specific, psihanaliza a propus o serie de termeni a căror rezonanţă pare a se fi îndepărtat într-atât de sensurile recurente ale limbii – şi chiar de vulgata livrescă (fie ea modernă sau contemporană) – încât cu greu mai poate fi ea urmărită de un cititor neavizat, fie el sincer interesat. Şi, totuşi, termenii de divizare a subiectului, de refulare originară, de semnificant şi semnificat, de sublimare etc. au făcut şi fac parte din patrimoniul cultural universal.

 

Partea cea mai dificil de transgresat în parcursul celui care se iniţiază în această nouă teorie şi practică inventate de Freud revine la stabilirea unor corespondenţe terminologice pentru (măcar) o parte a vocabularului tehnic al psihanalizei, „traduceri” fără de care psihanaliza însăşi riscă să rămână cumva repliată asupra ei şi, ca atare, limitată la un cerc de „iniţiaţi” organizaţi după nişte principii mai degrabă „sectare”. Nu aceasta a fost, însă, intenţia lui Freud şi nici a lui Lacan, cel care a reformulat o importantă parte a premiselor psihanalizei freudiene precum şi a vocabularului ei. Vasta lor cultură ştiinţifică, filosofică, logică, matematică, literară şi, în genere, culturală sunt uimitoare – astăzi încă – pentru orice universitar – fie el de înalt nivel – şi ea probează marea deschidere pe care cei doi corifei au avut-o pentru celelalte tipuri de discurs ştiinţific.

 

Vom încerca să trecem în revistă câţiva dintre termenii esenţiali ai teoriei şi practicii psihanalitice – inconştientul, refularea originară, diviziunea subiectului, întoarcerea refulatului –, situându-i în contextul cultural al sfârşitului de secol XIX şi începutului şi, respectiv, mijlocului de secol XX pentru a sublinia, apoi, noutatea pe care Freud şi Lacan au adus-o în definirea nu numai a teoriei ci mai ales a clinicii psihanalitice, a rolului fundamental pe care limbajul îl are în articularea oricărei psihoterapii.